Posts Tagged ‘mancare’

Unde mancam la pranz?

Thursday, September 3rd, 2009

Studiu de caz, pornind de aici si aici! Ieri, la pranz, am fost in vizita la doua restaurante fast food din zona Unirii! Am fost curios de serviciile si modul in care angajatii se comporta cu clientii. In primul rand, trebuie sa luam in calcul doua lucruri: McDonalds are o promovare destul de bine realizata pe online si outdoor, iar KFC este un brand care duce lipsa de consistenta media; in al doilea rand, restaurantul Mc este plasat excelent si logoul de marca poate fi zarit de la zeci de metrii, cat despre KFC, acesta se afla sub un con de umbra si este mult mai greu de remarcat. La ora 13 restaurantul McDonalds era plin cu tinere dornice de o mica salata, cat despre KFC, acesta era mai liber. Am ales sa mananc de la KFC! Ce am remarcat: aici iti dau tacamurile in tipla, sigilate, plus niste servetele umede! Conteaza aceste detalii? Probabil ca te fac sa te apropii mai mult de brand. Am servit Meniu 5 aripioare picante si un suc natural, pe care l-am baut instantaneu dupa ce am terminat masa. Ce vreau sa zic cu toate aceastea? Nu vreau sa va fac, din nou, pofta de pui, ci doar sa prezint modul in care putem fi influentati de tv. Televizorul a ajuns sa decida pentru noi si ne ghideaza spre diverse locatii unde putem manca “sanatos”. Am o intrebare: ce alegeti intre cele doua branduri? Sunt sigur ca 90% il veti alege pe McD si stiti de ce? Pentru ca ati fost obisnuiti cu imaginea, cu reclamele, cu muzica si sloganul sau. In urma cu cateva luni, la fiecare petrecere sau club, la care participam, prima mea reactie la intrebarea ce bei, era: Cola, desigur! Eram atat de prins sub vraja bauturii, incat ignoram toate celelalte branduri. De obicei, ne lasam furati de reclame si uitam de acele lucruri pe care le dorim cu adevarat. Eu am decis sa mananc picant! Voi?

Poftiti la aripioare!

Thursday, August 20th, 2009

Pe langa reclama mascata la brandul de moda, ad-ul din imagine este infiorator de motivant pentru a renunta la mancarurile nesanatoase. Dar ce vrea sa spuna de fapt Karl Lagerfeld? Ii stiti pe oamenii care umbla cu burta iesita din blugi? Au o siguranta debordanta si nicio jena in a purta tricouri mulate, care pun in evidenta formele celulitice. Ciudat, dar se simt bine mancand in disperare fast food! Probabil, veti spune, ca nu trebuie sa ne simtim prost de felul in care aratam. Si totusi, Karl incearca sa ne spuna ceva important: cat de linistiti am manca un cheesburger sau un hamburger, stiind ca aceste mancaruri nu fac decat sa ne ingrase? Iar daca fast foodul care ne-ar oferi toate acestea s-ar numi Chanel, cat de vinovati ne-am simti purtand anumite creatii frumos croite care scot in relief putina celulita. Cer un oarecare respect fata de corpul nostru. Nu putem, la nesfarsit, sa ne batem joc de sanatate si de dieta. Ce ar trebui sa nu facem? Sa nu mai mancam excesiv si in graba. Sa alegem mancarurile nesarate (vezi clipul de jos). Sa facem jogging inainte de masa de dimineata. Sa nu mai mancam atata paine si sa mai uitam de saorma. Fara grasime si fara maioneza expirata sau ketchup incalzit in sos propriu. Dar, daca renuntam la toate acestea, ce ne mai ramane sa mancam? O prietena mi-a recomandat aripioarele picante de la KFC - cica sunt la pret redus!

Ce ai mancat in dimineata asta?

Wednesday, August 19th, 2009

Romania, 2009. Am ajuns sa muncim atat de mult, incat trecem cu usurinta peste masa de dimineata, uitam de masa de pranz iar cina o luam pe la orele 23. Intr-o societate fast food, ce meniuri ne pot face viata mai usoara? Picante sau dulci, cu cartofi pai sau taranesti, cu aripioare fragede sau peste, cu salata greceasca sau mexicana? Sincer, eu am trecut peste micul dejun si am mancat un pepene zemos si rosu. La pranz, in schimb, am sa iau masa in oras! Ghici unde? ….. Am intrat la KFC!

Painea noastra cea de toate zilele

Sunday, March 15th, 2009

Saptamana trecuta am fost la restaurant. Fiind ziua femeii mi-am ales o tinuta mai speciala, elegant cu cravata si cu pantofi ce se asortau cu ochii mei! Impreuna cu doua prietene, ce au ales o tinuta office, cam prea sexy pentru inocenta din gandurile mele, asteptam meniul. Facem comanda, vine mancarea…la care ospatarul intreaba: ce paine doriti sa aducem la masa? Poftim?!!! Imi raspunde: exista paine alba, neagra, de secara, chifle cu susan, graham, din cartofi, etc… Prima oara, am crezut ca sunt la camera ascunsa. Vroiam sa-i raspund haios, dar, observandu-i chipul serios, m-am gandit ca este “pe bune”. Am facut greseala sa le intreb pe fete: ce doriti? Raspunsul lor a fost la fel de incalcit ca parul lui George Vintila. Am aflat ca painea neagra nu ingrasa, cea de graham face bine la ten… Eu ce puteam sa mai cer? Am ales chifla cu susan iar fetele paine neagra! Seara a continuat perfect, fara incidente. Acasa, am dat google despre paine. Am aflat sute de lucruri, folositoare si utile pentru brutari. Am sa va dezvalui niste informatii. Painea noastra cea de toate zilele este obtinuta din faina amestecata cu apa si drojdie. In functie de zona geografica, au aparut diverse tipuri de paine. Astfel, in Germania se consuma mai mult paine neagra, in Franta este faimoasa bagheta, franzela. Pe timp de razboi, in compusul painii s-au adaugat gips sau rumegus de lemn. Interesant, nu-i asa? Oare pe timp de recesiune, o sa trecem la mamaliga? Mie nu-mi place, asa ca o sa ma multumesc cu pozele de pe net….

De dimineata…

Monday, February 16th, 2009

Trec anii si oare diminetile ne mai sunt aceleasi? Ce se schimba? In 2001 cand ma trezeam dimineata, deschideam radioul si il ascultam pe Mihai Dobrovolschi si Rondul sau de dimineata. Apoi, incalzeam laptele, puneam 2 lingurite de cacao si faceam un sandvis cu branza/salam. Imi luam linistit micul dejun citind o revista si ascultand ProFm. Apoi, plecam spre facultate, fara a uita sa-mi cumpar 2 bilete de RATB. Faceam 15 de minute. In 2005 cand ma trezeam de dimineata eram curios sa aflu ultimele stiri. Dadeam sonorul tare la ProTv si fugeam in bucatarie, pregatindu-mi micul dejun ce includea un ceai cald, cateva felii de paine cu sunca, cascaval si salam. Apoi, urcandu-ma la volan, faceam 20 minute pana la serviciu. In februarie 2009, cand ma trezesc dimineata deschid laptopul, intru pe blog si rasfoiesc siteurile din blogroll si a celor care mi-au lasat un comentariu. Dupa ce am terminat de citit, imi fac doua sandvisuri cu cascaval si cobor la masina. Timp de 40 de minute, cat fac pana la munca, am timp sa imi mananc sandvisurile. Acum am realizat ca dupa 8 ani, parca am devenit mai preocupat de internet, decat de sanatatea mea. In plus, timpul pe care-l fac pana la munca este de doua ori mai mare. Daca stau sa ma gandesc, nici mancarea nu mai este aceeasi. In urma cu cativa ani, faceam cumparaturile in piata. In aglomeratie si dezordine. Alegeam migalos o branza buna, de bivolita sau de vaca si cumparam legume culese din gradina taranilor. Prin 2000 nu eram atat de preocupati de E-uri si parca apreciam mai mult produsele din import. In prezent, imi fac cumparaturile la hipermarketuri de origine franceza, cumpar branza ambalata in plasic si mananc rosii cu gust de mere. Daca am norocul sa gasesc tarani in piata, ei vand produse aduse din Turcia sau Grecia. Nimic nu mai este romanesc! Nici macar pungile de plastic > Made in China!!! Daca as fi dormit timp de 8 ani probabil ca m-as fi speriat de prezent. Asta sa insemne evolutie? Am devenim mai atrasi de ceea ce reprezinta virtual si de lucrurile non-naturale? Nu-i asa ca nu ati mancat in dimineata aceasta? Iar pe drum ati cumparat o mica punga Fornetti, alaturi de o Cola rece? Ma inspaimanta un gand: oare merele cumparate au gust de rosii?