Iubirea, un subiect tocmai bun de promovat. Daca ai scris o carte despre iubire, se va vinde. Daca arunci o vorba printre colegi, ca esti iubit, in mod sigur vei fi privit cu ochi mai blanzi. Cuvantul iubire este ca un ambalaj frumos care atrage privirea. Iubirea te poate salta pe scara ierarhica (doar de tine stiuta), iti poate face viata mai usoara (iti da o senzatie de siguranta), te poate face sa zambesti si sa crezi ca simti fericirea. Toate aceste lucruri apar foarte repede in constiinta ta, fara a-ti pune, macar o data, intrebarea: ce este iubirea? Conteaza? Daca vreti o definitie a iubirii, nu am sa o emit aici. Vreau doar sa facem un mic experiment. Poate cineva sa-mi garanteze ca a simtit iubirea in mod real? Intr-un fel, suntem invatati de mici ca iubirea este un lucru bun, care este simtit de doua persoane in mod egal si reciproc. Nu ni se da termenul de garantie si nici contraindicatiile. Suntem aruncati in apa, fara colac de salvare. Este inevitabil un inec. Si atunci, va intreb inca o data, este iubirea o idee de furat ochii sau ea chiar exista? Am cautat pe google, am vorbit cu prietenii, mi-am amintit povestile lui Bruckner si am realizat ca toata lumea vorbeste avand o experienta probabila de iubire. Cred ca cel mai sincer sentiment, inventat vreodata de psihologi, este frica de singuratate. Acea frica de izolare, care il face pe om sa gaseasca noi metode de persuasiune. A gasit termenul de iubire. I-a dat o definitie plina de emotie si a inceput sa strige in gura mare ca Iubirea l-a scapat de singuratate. In timp, oamenii au inteles ca iubirea apare dintr-o placere. I-au dat si acesteia un nume: erotism. Si uite asa, in decurs de sute de ani, oamenii au uitat de unde a pornit iubirea. In prezent, pentru a avea succes, trebuie sa te folosesti de acest termen. In reclame se folosesc foarte des cuvintele: “acasa e iubirea”, “ciocolata cu dragoste”, “te combini la o ieseala” pentru ca vrei sa fii iubit. Acestea au un impact mai puternic, decat reclamele care fac referire la ura, negativism sau egoism. (ex: reclama cu bunicul care fura din mana copilului felia unsa cu margarina). Printre toate aceste ganduri, va intreb: ati simtit cu adevarat iubirea sau a fost doar o joaca? Despre iubire scrie si Erich Fromm, in cartea lui “Arta de a iubi”. O face mult prea frumos ca sa-i dam crezare. In orice caz, il apreciez pentru ca a incercat sa prezinte iubirea ca o trasatura definitorie a omului.

Frankfurt, 11 septembrie, 2001, ora 14:40
- Trezeste-te, un avion a intrat in World Trade Center!
- Nu ma intereseaza, mai stau, mi-e somn.
- Dar, e groaznic. Nu am mai vazut asa ceva.
- Mi-e somn, vin mai tarziu.

Bucuresti, 11 septembrie, 2009, ora 6.00
- Hai trezeste-te, trebuie sa pleci la serviciu.
- Acum! Imi pregatesti un ceai?
- Desigur, vrei si un sandvis?
- Nu. Am sa-mi cumpar pe drum ceva de mancare!

Ce zi este astazi? Cat de mult ne-au influentat atentatele din New York? Judecand la rece, putem spune ca nimic nu s-a schimbat. Suntem la fel de concentrati asupra jobului si a vietii pline de rutina. In urma cu 8 ani, eram in vacanta la rudele din Germania si in acea dupa-amiaza neagra eram prea somnoros ca sa realizez dramatismul situatiei din America. Am coborat din pat la ora 15:00 si din bucatarie am privit live momentul in care cel de-al doilea avion lovise WTC. Ciudat, dar parca totul in jurul meu se golise si nu imi mai simteam picioarele. Gestul al-Qaeda ma trezise instantaneu si am realizat un singur lucru: pana la urma si noi suntem niste animale. Actionam din instinct, mancam de foame, facem dragoste pentru ca suntem excitati, bem apa pentru ca ne este sete, ucidem pentru hrana, vorbim pentru ca asa suntem invatati. Filosofia, genetica sau astronomia au aparut din imboldul unor oameni care s-au depasit pe sine, care au stiut sa foloseasca ratiunea mai mult decat instinctul de care scriam mai sus. In rest, multi dintre noi actionam dupa cum ne dicteaza o terta persoana, muncim mecanic, mimam interesul pentru cel de langa noi sau pentru ceea ce se va intampla cu natura, ne stabilim scopuri minime in viata si ne instrainam de ceea ce ar fi trebuit sa ne deosebeasca fata de conditia de animal, si anume gandirea rationala. Ce se va alege de ziua asta? Instincul de conservare ne va face sa uitam de acest eveniment. Va ramana in istorie ca o simpla data si vom ignora drama familiilor indoliate. Nu e bine sa ne stresam prea tare cand vine vorba de moartea unor semeni de-ai nostri, nu-i asa? Apar cosmarurile si o revolta interioara, care, la final, ne vor strica planurile de rutina.

Astazi voi raspunde la o leapsa colorata primita de la Cristina. Va rog sa nu fugiti!

1. Ia cartea cea mai la indemana, deschide-o la pagina 18 si scrie al patrulea rand:
“Fourteenth Street, facand diua pauze in tunel. Citesti..” (Bright Lights, Big City - Jay McInerney)
2. Fara sa verifici, cat e ceasul?
24:55
3. Verifica:
24:57
4. Cum esti imbracat?
Niste pantaloni scurti si atat!
5. Inainte sa raspunzi la chestionarul acesta, la ce te uitai?
La serialul Lost la Primatv.
6. Ce zgomote auzi in afara celor produse de calculator?
Laptopul meu nu scoate niciun sunet. E Apple!
7. Cand ai iesit ultima data si ce ai facut atunci?
Am mers la serviciu si am muncit pentru cresterea economica. Traiasca partidul!
8. Ce-ai visat azi-noapte?
Sex in trei.
9. Cand ai ras ultima oara?
In urma cu 5 minute. Am vizitat siteul lui Pidjin.
10. Ce ai pe peretii camerei in care te afli?
Doua picturi realizate de un amator.
11. Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpara prima data?
O banca!
12. Care-i ultimul film pe care l-ai vazut?
Coco avant Chanel, la Multiplex.
13. Ai vazut ceva neobisnuit azi?
Am gasit liber locul meu de parcare.
14. Ce parere ai despre acest chestionar?
Interesant.
15. Spune-ne ceva ce nu stim inca.
Am un apartament de inchiriat. Revin cu detalii!
16. Ce nume i-ai da fetei tale?
Lorena.
17. Dar baiatului tau?
Mircea.
18. Te-ai gandit deja sa locuiesti in strainatate?
Da.
19. Ce ai dori sa-ti spuna Dumnezeu cand intrii pe Portile Raiului?
Nu stiu.
20. Daca ai putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ai schimba?
As desfiinta inchisorile si i-as pune pe toti la munca.
21. Iti place sa dansezi?
Nu prea.
22. Care a fost ultima chestie pe care ai vazut-o la tv?
Lost.
23. George Bush?
Un imbecil.
24. Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia acest chestionar?
Myriam, Marissa, Alle si Ada.

I love humans! Omul - ce placere sa il ai langa tine! Te protejeaza, tinandu-te legat in ploaie. Te goneste cand tu ai nevoie de o imbratisare. Iti da cu pietre in cap, din dragoste! Te loveste cu bocancul din neatentie. Iti da otrava, din iubire. Daca are timp te impusca pe la spate. Daca nu, te jupuie de viu, ca sa te aiba tot timpul la picioarele lui. Asta da fericire de animal. Din plictiseala, iti distruge padurea si te goneste din habitatul in care ai trait de mii de ani. Nu se lasa pana cand nu iti ataca copii si ti-i pune in custi din fier forjat, bine realizat. In plus, cand ti-e sete iti da un pic de petrol, cu gust de rasina. Eu nu am incercat, mai mult fratii mei.. de peste Dunare. Am auzit de la verii mei, ca atunci cand se apropie sfarsitul unui an, nu e bine sa stai prin preajma oamenilor. De frica, tocmai in miez de noapte, fac un zgomot asurzitor. Verii mei se mira cum de pot respira aerul acela urat mirositor! Dar, respect oamenii pentru ca imi dau de mancare. O data, mi-au dat niste peste. De foame, am facut greseala sa-l mananc si era sa ma inec de la oase. Dar, nu le port pica. Imi place cand in urma lor raman tone de mancare. Se gandesc la noi si lasa tot felul de ambalaje frumos colorate si printre ele, niste gustari calde. Dar am uitat sa ma prezint. Sunt cainele Alex!

A new hero is born! Am sa scriu despre eroismul onest al oamenilor obisnuiti. Avem nevoie de eroi? Cateodata, in momentele de regasire, in momentele cand de frica ne acoperim capul cu o plapuma groasa, in momentele cand gandim negativ sau ne simtim pierduti, o poveste reala despre eroul din New York iti da energie. Saptamana trecuta a avut loc un accident aviatic, care a tinut prim planul stirilor din toata lumea. In acest moment America este din nou pe gustul meu. Motivele? In cazul in care nu stiati, un avion tip Airbus 320, al companiei US Airways, s-a prabusit joi in raul Hudson, aflat in vecinatatea Manhattan-ului (New York). Cauza cea mai probabila a accidentului ar fi explozia unor motoare ce au intrat in coliziune cu un stol de pasari. Supravietuitori: toti cei 150 de pasageri, plus cei cinci membri ai echipajului. Pilotul, si mai nou, cel care este denumit ca fiind autorul “miracolului de pe Hudson”, este Chesley B. Sullenberger al III-lea. Cu peste 19.000 de ore de zbor si cu o activitate de 40 de ani, fostul pilot US Air Force, este eroul pe care il cautam. Fock it! Poate veti spune: nu cred in miracole si in eroi de catifea! Cei 155 de oameni aflati in avion sunt de alta parere. Si eu le acord credit! M-a emotionat momentul in care sotia pilotului si-a cerut scuze in fata presei, explicand lipsa Eroului. El nu vroia sa dea interviu si mai ales, nu simte ca este importanta o asemenea mediatizare. Ca raspuns, autoritatile l-au felicitat, medaliat si poate in 3-4 ani cineva ii va dedica un film. Pana la urma, si eroii se ascund sub plapuma, nu-i asa? Nu pentru mult timp, caci se vor sufoca, ca noi toti, sub povara problemelor cotidiene. Nu cred ca oricine isi poate asuma rolul de erou. Some of us, don’t have the balls for it. Ar trebui ca prin curaj, forta si altruism sa nu lasam lumea pierduta printre nori. Devin putin filosof? Thank God THERE IS A HERO! Ce ramane din toata aceasta poveste? Faptul ca oamenii de rand asociaza acesta intamplare cu un miracol? Oare chiar de frica sa ne fie, incat sa nu ne asumam rolul de erou? De fiecare data cand apar astfel de momente, cineva trebuie sa o puna pe seama unui act supranatural. Sa ne fie chiar atat de frica, incat sa recunoastem puterea unor semeni de-ai nostri? Sau ne place sa explicam propriile slabiciuni, defecte si temeri sub diverse motivatii irationale. Cat despre Eroul nostru, el se va intoarce la munca astazi!

Aseara, pe la ora 23 s-a trezit! A inceput sa misune, sa caute. Nu l-am deranjat, caci eram tare curios sa aflu unde o sa ajunga. A urcat pana sus, la tavan, s-a speriat de priveliste si a coborat inapoi pe mocheta. Timp de 15 minute si-a croit un “carlig” pe care a coborat. Eu nici nu existam. Ajuns pe mocheta, a trecut fara jena peste cartea mea din colectia Adevarul (”Marile Sperante 2″), apoi peste niste programe tv, cateva pixuri si un prezervativ extra-large. (da, buna gluma!) In drumul lui spre “casa” a mai ignorat cateva pliante, un mobil negru si niste casti. La randul meu, am ignorat cateva Buzz-uri de pe mess. Sorry for that! Tinta lui era canapeaua mea, de un verde incins. Ajuns acolo, mi-a ignorat complet Mac-ul si s-a varat intr-un coltisor din sofa. Despre cine e vorba? Despre un paianjen. Gandindu-ma la cele petrecute, am realizat ca avem multe lucruri in comun. Pana la urma, dupa ce iesim pe usa, mergem la munca pentru a castiga bani, cu care, in drumul nostru de intoarcere, sa cumparam cele mai bune mancaruri pentru cei de acasa. Cu ce ne deosebim fata de un paianjen? Nu imi spuneti de intelect, caci incep sa ma indoiesc de acest lucru. Va spun eu! Cu nimic. Am ajuns sa cred ca toata evolutia omului, de sute de ani, nu ne-a ajutat sa depasim bariera casa-serviciu-casa. In acest drum, am ignorat un batran fara incaltari, un afis care ne chema la un concert Banica, cativa colegi, care la randul lor nu ne-au remarcat, si tot asa! Sa fie viata unui om, un intreg sir de acasa-serviciu-acasa. Unde este omul inteligent, plin de imaginatie?! Este criza mondiala? Eu cred ca este o criza umana. Am cazut cu totii in vraja vietii, mirajul fericirii si am uitat sa fim diferiti. Robotii din cartile lui Asimov au aparut inainte ca baietii buni din Japonia sa le puna pe linia de productie. Nu-i asa ca te simti cuprins de vraja unei vieti fericite? Imi vei spune ca esti diferit de oricare alt om de pe planeta. Cum? Ca te poti dezbraca de inhibitii si pozezi gol in fata Universitatii? Nu cumva, a doua zi, iti cauti un alt loc de munca? Ne miram ca este criza mondiala? Pai, am devenit prea satisfacuti de noi insine si intr-un fel ne place sa credem ca traim intr-o lume sigura. No war, no terror! Ce este de facut? Sa trezim acel instinct de supravietuire. El a fost cel care a descoperit focul, roata si carnea de urs. Let the show begin!

Well, ICWIP again. Last Saturday, I wrote about ICWIP 2003, this time I’ll write about this year event. We were almost 300 participants, from different countries, like Italy, Ukraine, Poland, Romania, Cyprus, Russia, Nigeria, Turkey, Serbia, Finland, South Africa, United States… In my previous post I mentioned about the Spirit of ICWIP, this time I’ll try to be short. De ce naiba scriu in engleza? Sa citeasca toti icwiperii. So, here we go! I arrived in Pecs at 8 pm. I was driving like 14 hours, well long distance, you might say..but I have to blame the roads from my country. Well, like in Bucharest, it was a little hard for me to park. You know why? Well, there were 8 Romanian cars parked down there. That’s something. I wonder what Italians said, ‘couse all 40 of them came by train or airplane. Anyway, here are some tips for you. If you want to be popular be a DJ or play at the guitar, be first on karaoke, eat gulas like you actually love it (!!!), learn some Hungarian words, make jokes and dance with all the girls. Unpopular? Just be a racist, with stong prejudices and with no time for second opinions. What’s to visit in Pecs? The town is known for it’s vineyards and good wines, the museums Csontvary or Vasarely. Magnificent surroundings, the picturesque streets of its historical centre, beautiful girls and clean air - that’s Pecs! If you got the time and the mood for one of the biggest thematic youth festivals in Europe, click on www.icwip.hu.

Si uite ca a venit Halloween! E 31 octombrie! Sarbatoarea de origine celtica, All Hallows Eve (sau All Saints’ Eve), a ajuns sa fie un must have si in Romania. Povestea spune ca, in aceasta zi, spiritele persoanelor care au murit in ultimul an se intorc pe pamant in cautarea unor corpuri vii pentru a le poseda pe perioada anului viitor, aceasta fiind singura speranta de a avea o viata dupa moarte. Desigur, cei vii nu doreau sa fie posedati si astfel, in noaptea de 31 octombrie, satenii nu faceau caldura in casele lor, pentru a le fi frig si pentru a deveni astfel nedoriti, in plus, se imbracau in tot felul de costume extravagante si participau la parade galagioase, incercand sa sperie spiritele. Celtii considerau ca toate legile spatiului si timpului sunt suspendate in aceasta zi, permitandu-le spiritelor sa interactioneze cu cei vii. Simbolul acestei sarbatori este dovleacul si costumul Dracula. Daca aveti vreo petrecere diseara va recomand, pentru un costum, siteul: http://www.clownparty.ro, www.cadourihaioase.ro sau http://www.costume-de-carnaval.ro Sunt multe magazine (on line sau aflate pe bulevard) care profita de globalizare si de placerea romanului de a copia sarbatori occidentale. Nu le neg inventivitatea si nici dorinta de profit. Pana la urma, este doar o alta strategie de marketing, bine pusa la punct, prin care ne lasam furati de imagine, cumparand  diverse costume care sa se incadreze in atmosfera. Pentru ca vineri seara am sa merg in club, sper din toata inima sa nu fiu mazgalit pe fata de diversi pictori orbi sau sa nu ma oblige sa ma imbrac in negru. Sigur o sa fuga fetele de mine. De muscat, musc urat!

Am fost marti dimineata la cumparaturi. Pe langa nebunia romaneasca de a cumpara cat mai mult si inutil, am mai remarcat o oarecare disperare de a iesi primul din magazin. Dupa ce cumperi un cos intreg cu mancare nu te poti astepta sa termini sub o ora. In timp ce in alte tari puterea de cumparare a scazut, romanului inca ii e teama de un World War 3 si cumpara mai mult decat consuma. Exista si cumparatori care vin de cateva ori pe luna, ca mine, sau altii care aprovizioneaza pentru magazinul lor din cartier, dar ceilalti… unde fug cu mancarea? Cred ca romanul are un fetish cu frigiderul. Daca este gol devine nervos, daca este plin, se simte fericit. Sau e vorba de snobism? Daca vezi o reclama la tv cu un oarecare iaurt, cascaval sau chips trebuie sa cumperi si tu, doar asa… din curiozitate. In fiecare zi, sunt vreo 50 asemenea reclame si din cauza aceasta caruciorul din supermarket devine plin. Si am sa va mai spun un lucru. Se mai si fura! In mod normal, daca eu am vazut si camerele de filmare ar trebui sa vada. Sau poate depinde de produs si de pretul lui. Erau patru tineri sportivi. Cum au facut? Primii trei sa faceau ca se uita la preturi iar ultimul, ascuns printre ei, a pus o guma in buzunar. Guma costa 2,3 lei. Mare paguba, veti spune! Pai, e vorba de principiu. Nu fura si nu cumpara mai mult decat consumi.

Ce atribute se alatura unui om special? Statura? Zambetul, poate! Daca din asta castiga un milion de euro. Hainele, poate! Daca acestea sunt facute in Italia de catre “fratii D&G”. Vocea? Daca te numesti Frank, in mod sigur esti special. Gandirea? Daca esti Stephen Hawking sa stii ca te poti considera unul dintre acei oameni. Dar, totusi vorbim de noi, muritorii de rand. Cine poate spune ce este sau nu special la o persoana activa in viata cotidiana? Deocamdata, eu! As considera o calitate, altruismul. Apoi, modul in care se face inteles si ascultat. Cuvintele care cer respect. Cine se poate considera un om special. Momentan, lipseste din oras. Prezentul duce lipsa de astfel de persoane. Ce se cauta? Prostul gust, asprimea cuvintelor, veninul din privire, lacomia. De ce? Simplu, e mai usor sa fii brutal decat sa ai grija sa nu omori fluturele prins in mana. Fluturele = bunul simt. Acum sincer, cine ar vrea sa fie considerat “special”? In mod sigur primul gand ne duce la un olimpic la matematica sau la un calugar din Apuseni. A fi special inseamna sa ai o calitate in studiu sau credinta. Eu ma refer si la calitatile umane. Pai, in mod sigur in Romania astfel de persoane sunt considerate fatarnice sau care vor cere foloase in viitor. Pe drept cuvant o persoana care ar vrea sa ne ajute, s-ar lovi de o asemenea prejudecata. Ce vreau sa spun cu asta? Vreau sa ma ajutati sa gasesc un om special. Cunoasteti?
SPECIAL, -A, speciali, -e, adj. Care se deosebeste de alte lucruri asemanatoare prin trasaturi care ii sunt proprii; care se afla numai la un lucru sau la o anumita categorie de lucruri; p. ext. iesit din comun, deosebit de bun, de valoros; exceptional.

Ce isi doresc barbatii? In afara de o masina traznet si o firma din care sa iasa banii pe geam, isi mai doresc o femeie super adevarata. Termenul acesta este des folosit asa ca nu ma priviti cu suspiciune. De ce unii barbati si-ar dori o femeie super adevarata? Pentru a se afisa in lume cu ea? Pentru a-si satisface cele mai erotice dorinte? Pentru a deschide porti sau pentru a-si pune prietenii pe jar: “Uite-l pe Milutu ce bunaciune are langa el!”
Eu sunt barbat si detest asemenea comportament de prost gust. In schimb, cele mai frumoase femei isi doresc cei mai urati barbati. Coincidenta sau nu, acestia au si cei mai multi bani. De aici sa deducem ca femeile sunt mai materialiste iar noi barbatii mai idealisti?!! Nu stiu, dar parca mai toate fotomodele au in spatele lor un specimen din Ferentari. Aici intervin stilul si educatia. Poate si mai mult de atat, aspiratiile fiecaruia. Incep sa ma gandesc la femeia cu pantofi rosii. Ma gandesc la ea pentru ca este singura care mai poate aduce un pic de extravaganta intr-o lume cu reale probleme de personalitate. Vreau sa cred ca ea nu se va gandi doar la bani si la statutul ei social. Cei care pornesc in viata punand pe primul loc aceste doua lucruri, sfarsesc in penibil. Ceea ce conteaza este stilul si cumpatarea sociala, nu prostul gust si abundenta materiala. Nu va ganditi ca o femeie poate fii in centrul atentiei intr-un mod pozitiv daca se imbraca cu o rochie rosie, geanta rosie si pantofi rosii. E absurd. Totul trebuie folosit moderat. Daca traiesti intr-o liniste deplina si sotul tau este interesat de Divizia C in loc sa fie peste tine, cred ca e cazul sa iti cumperi “The red shoes”. Efectul…? Depinde de ceea ce ai ales sa porti in combinatie cu acei pantofi. Lipsa de reactie ma duce cu gandul la paradele gay. Poate el face parte din acea minoritate. Ieri o femeie cu pantofi rosii mi-a zambit. Dar asta este o alta poveste…