tibi blog

Priveam ieri la fotbalistii Barcelonei si i-am simtit debusolati. Al lor mare Messi era cuprins de un somn profund. NU a jucat mai nimic. De ceva timp il suspectez ca ia ceva “vitamine”. Dupa episodul Lance, un om pe care il vedeam apropiat de Superman, nu mai am incredere in sportivii care vor sa sfideze Zeii. Nu cred ca un sportiv adevarat poate marca 100 de goluri pe sezon, poate juca in fiecare meci extrem de bine, poate lua 4 ani la rand distinctia “Balonul de aur”. Nu ar fi uman. Poate de aceea cei de la Barcelona sunt considerati “extraterestrii”. Au o scuza, nu? In fotbalul clasic au existat jucatori magnifici: Zidane, Ronaldo, Stoicikov, Van Basten. Chiar si Beckham, la inceputurile lui. Jucatori care au facut diferenta. Niciunul nu se compara cu Messi. Pentru ca argentinianul a doborit recordul lui Michel Platini luand pentru anul 2012 al 4 trofeu consecutiv (Balonul de Aur). Nu contest talentul sau, nu contest ca este un jucator bun. Imi fac doar ganduri legate de corectitudinea sa sportiva. La meciul cu Bayern, Messi a tacut. Bayern a castigat cu 4-0. Colegii mei au inceput deja sa fie fanii Realului din Madrid, chiar daca in urma cu cateva saptamani ar fi purtat lejer un tricou de-al Barcelonei. Acum rad de ei. Poate scorul lasa impresia de infrangere totala. In mod normal asa ar fi, dar mi-e teama ca fotbalul va fi din nou sfidat. Un 5-0 pentru Barca si gata!

Cateodata, cuvintele sunt de prisos. Nu va pot descrie sentimentul simtit atunci. Eram cuprins de un entuziasm aparte. Am descoperit aceasta poza in timp ce imi verificam toate cd-urile din sertar. Pentru prima oara ieseam din Romania. Anul 2000, august. Orasul Koln. In hora bucuriei se regasesc studenti din Belgia, Grecia, Israel, Finlanda, Romania si Marea Britanie. Singurul cu care am mai tinut legatura de atunci este Mihai. Au trecut 13 ani si parca poza o faceam ieri. Atatea amintiri frumoase. Stiu ca dupa aceasta hora au inceput sa ma doara picioarele. Aveam o incaltaminte foarte grea. Nu mai conteaza acum!

De ziua mea, mi-ar placea sa lenevesc. Nu pot si nu vreau. Prefer sa-i bucur pe colegi cu niste prajituri dulci de la Agapitos. Sunt mult mai bune ca anul trecut.

Dupa ce mancam un croissant, de ce aruncam ambalajul pe strada si nu in cosul de gunoi? Cata lene, nesimtire, prostie trebuie sa existe in aceasta miscare de rever? Sau chiar atat de mult iubim tenisul si uitam de civilizatie?

De cativa ani, premiile Oscar nu imi mai trezesc interesul. Castigatorii sunt oarecum ghiciti. Filmele nominalizate nu au farmecul anilor trecuti. In 2004 lupta se dadea intre Million Dollar Baby si The Aviator. Doua filme incredibile. In 2006 intre Babel si The Departed. Anul acesta, favorit pare Lincoln. Va castiga Argo? Conteaza? Mi-ar fi placut ca printre filmele nominalizate sa se afle si Killing Them Softly. Brad Pitt are acolo un rol interesant. Dar, oricare ar fi marele castigator al Oscarurilor 2013, nimic nu imi va schimba opinia fata de Hollywood. Productiile americane si-au pierdut din sclipirea anilor trecuti. Se pune prea mult accent pe efecte si se pacaleste scenariul. Care a fost ultimul film vazut ce va miscat universul interior? Sunt sigur ca nu veti putea raspunde prea repede. Si daca e sa cautati pe imdb, veti descoperi ca acel film a fost produs prin 2006 sau, in cel mai bun caz, in 2008. Ce se intampla? Cauza principala pare a fi marketingul. Prea multe filme proaste au avut castiguri nesperat de bune si asta pentru ca au avut parte de o promovare iesita din comun. Agresiv sau nu, marketingul de la Hollywood a iesit castigator in 99% din cazuri. Si daca s-a descoperit formula castigatoare, cine ar mai risca sa arunce bani pe un scenariu bun? Revenind la actualitate, diseara marele castigator la categoria cel mai bun film va fi Lincoln. De ce? Pentru ca Spielberg nu a mai castigat de 20 de ani (”Lista lui Schindler”). Alt motiv mai bun nu stiu!

UPDATE. Argo castiga la sectiunea “cel mai bun film”. Iar favoritul meu la ”cel mai bun film strain” Kon-Tiki a pierdut in fata francezilor de la Amour.

Cum se intampla ca in Romania exista risipa de momente jenante? Sa incep cu divortul Banica, trec putin pe la clasa a IX-a si filmez un film porno si apoi pe la Antena 1 sa o vedem pe Ioana Tufaru. Toate aceste evenimente imi inspira neincredere in TV. Cum s-a ajuns sa o consideram pe Andreea Banica o victima in propriul ei scenariu de divort? Momentul din fata casei ei a fost jenant de ambele parti. A celor 3 paparazii si a “divei”. Cum se poate sa ii permita soferului sa zboare cu 150 km/h prin Bucuresti? Avand copilul langa ea, ar fi trebuit sa fie mai responsabila. Daca era… atunci nu mai putea striga ca este victima celor 3 paparazii nebuni. Undeva, cumva, cineva se joaca cu noi. Zilele trecute a ajuns pe tv stirea conform careia 2 elevi au fost filmati facand sex in toaleta scolii. Stupid, dar eu cred ca elevii vroiau sa ajunga vedete. Altfel, nu ar fi permis sa fie filmati. Cumva, isi doreau sa apara la tv la ora de maxima audienta. Ultimul gand se leaga de Ioana Tufaru. Oamenii din televiziune isi bat joc de aceasta femeie. O pun sa se spele pe picioare, sa umble dezbracata prin oras, sa puna in evidenta partea hidoasa a vietii ei. Astazi, Ioana Tufaru a fost umilita si odata cu ea, noi, cei care mai speram intr-o lume mai demna.

3 ani de cand unchiul Emil nu mai este. Imi e dor de el, pur si simplu! (imaginea apare pe prima pagina a cartii Unsprezece pasi)

Sambata dimineata, ora 11. Gaudeamus, targ de carte. Zeci de cititori erau stransi la standul editurii Trei pentru a lua un autograf de la Pascal Bruckner. Este autorul urmatoarelor carti: Luni de fiere (1981), Hotii de frumusete (1997), Fanatismul apocalipsei (2011). Sesiunea de autografe s-a desfasurat timp de 1 ora. Scriitorul, nascut la Paris in 1948, a indurat marlania romanilor de a prinde un loc in fata, a asistat la discursul lui CTP despre o carte, la un stand din apropiere. Timp de 30 de minute, cat a durat asteptarea mea, autorul a ramas linistit pe scaun si a dat un autograf pentru fiecare cititor. Profesionalismul lui Pascal Bruckner s-a observat la final. El vroia ca toata lumea sa primeasca un autograf. S-a oprit atunci cand “coada” s-a imprastiat. Pascal Bruckner parea un om prietenos, lipsindu-i insolenta autorilor romani. In acelasi timp, parea un om linistit, multumit de ceea ce viata s-a gandit sa-i ofere. Faima si succesul vin cateodata la pachet cu egoismul si ingamfarea. Ce am simtit la el a fost incredere si bucurie. Sa speram ca nu a fost ultima sa vizita in Romania.

“In the future everyone would be famous for 15 minutes” spunea Andy Warhol (link) in anii ‘80. Sambata, 24 noiembrie - la ora 19:26, am avut 30 de secunde in care mi-am prezentat cartea la Stirile ProTv. Am aparut intr-un reportaj legat de Gaudeamus. (momentul este la 02:01). “Momentul meu de glorie”, cum ar spune orice baiat superficial din cartier, nu imi doresc sa se opreasca aici. Nu acesta este maximul pe care l-as putea atinge. Dar, sunt constient ca o asemenea aparitie la tv poate reprezenta un motiv de bucurie sincera. Stiu, discursul meu a fost plin de emotie. Totusi, spontan fiind, am sintetizat: “trairile cuplului modern sunt zapacite”. Clar, aceasta monotonie a vietii umbreste cel mai important sentiment. Dragostea spusa rebel starneste hotote de ras. Avem nevoie ca timpul sa se aseze putin la foc de soba. Avem nevoie de liniste si de cineva drag aproape. In fuga aceasta dupa bani si dupa atentie, ne instrainam fata de valorile ce dau sens vietii. Dragostea, cunoasterea, gen. Suntem “zapaciti” de frumusetile exterioare si trecatoare si ne lasam manipulati de straini pentru care nu reprezentam nimic. In romanul “Unsprezece pasi” am descris exact aceasta viata lipsita de valori clare. Lectura placuta! (comenzi online pe site-ul Editurii Vremea)

Cosmarul scriitorilor reprezinta cartea vanduta gratis. Un prim pas in acest sens a fost facut de Real Hipermarket. Unele carti se vand la 5 lei bucata. La Metro exista romane care se vand la kilogram. Interesul mercantil al acestor centre comerciale tine de nepasarea noastra pentru citit. Ati auzit pe cineva primind o carte in dar? Daca da, trebuie sa va considerati norocosi. In prezent, sunt importante acele gadgeturi care ne fac viata mai simpla. Un smart phone, smart tv, smart car… Din pacate, aceste lucruri sunt considerate “smart”, in timp ce noi cadem in derizoriu. De emotiile si sentimentele noastre cine se va ocupa? Poate in viitor vor exista roboti care vor inlocui prietenii. Poate in viitor vom uita sa cerem sfatul unui bun coleg si vom cauta intelegere de la un smart toothbrush. Stiinta a evoluat extrem de mult iar in viitor spiritul uman va fi prins intr-o plasa de unde wireless. Avem nevoie de carti, dar nu primite gratis. De multe ori, ceea ce vine in mod gratuit nu are valoare in ochii celui care primeste acel bun. Exemplul cel mai trist este urmatorul. Daca un coleg ar aduce la serviciu un sac de dulciuri sau de lucruri second hand si v-ar spune ca le da gratis, cum l-ati privi? Poate cu scepticism si nu cred ca l-ati lua in serios. In schimb, daca ar aduce o carte, o pictura sau chiar un origami, majoritatea ar considera gratuitatea un drept de luat in serios. Cat valoreaza o carte? Infinit mai mult decat un pret pus pe spatele ei.